Procesul epidemiologic al parodontozei este deosebit de complex, in producerea sa intervenind numerosi factori. La raspandirea in randul populatiei a parodontozei participa atat mecanismele ereditare predispozante, cat si numerosi factori generali si locali.

Factori favorizanti generali: boli debilitante (sida, leucemii, diabet zaharat etc), modificari hormonale, intoxicatii endo- si exogene, anumite tratamente medicamentoase, stres, noxe fizice si chimice etc. 

Factorii locali initiatori ai parodontozei: factori iritativi locali, inflamatia gingiei, carii netratate, gingivita, descoperirea tot mai pronuntata a dintilor prin retractia gingiei, lucrari protetice incorect realizate, structura regimului alimentar, obiceiuri vicioase (fumat).

Factorul principal incriminat in etiologia parodontozei il reprezinta germenii de la nivelul placii bacteriene dentare. 

Placa dentara este constituita dintr-o materie glicoproteica in care se dezvolta bacterii de diferite tipuri. Un miligram de placa dentara contine 100-300 milioane de bacterii, cea mai mare parte sunt germeni strict anaerobi, altii fiind reprezentati de stafilococi, streptococi, enterococi, Actinomices, Bacteroides. Dupa imbatranire, placa dentara tinde progresiv sa se mineralizeze sub forma de tartru dentar .

 La nivelul gingiei, procesul inflamator nespecific initiat de placa dentara si intretinut de tartrul dentardetermina aparitia gingivitei simple. Gingivita cronica poate duce la leziuni distructive parodontale, cu pierderea tesutului de sustinere si ulterior a dintilor. Netratata, parodontoza produce caderea dintilor.