Pulpita acută reprezintă inflamația pulpei dintelui – organul complex care îi asigură vitalitatea, inervația și vascularizația.

Este componenta cea mai vulnerabilă, protejată de straturile dure: smalțul și dentina. Dacă microorganismele își creează o cale de acces ajungând la nivelul ei, se declanșează o reacție inflamatorie. Deoarece pacienții nu se prezintă la timp pentru depistarea și tratamentul precoce al cariei dentare, sunt foarte frecvente situațiile în care leziunile instalate devin ireversibile, iar tratamentul nu mai poate conserva pulpa.

Caria dentară are tendința de a infiltra consecutiv straturile dure ale dintelui. Odată ajunsă în dentină, bariera ce o desparte de pulpă diminuează progresiv, iar riscul infectării ei devine iminent. Dacă procesul nu este stopat la timp prin curățirea strictă a cavității carioase, dezinfecția și obturația ei, microorganismele înaintează până în momentul în care, pătrunzând în canaliculele dentinare (formațiuni tubulare în structura dentinei), ajung să excite cele mai mici ramuri ale nervului dintelui. Acest proces este continuu, iar terminațiile nervoase sunt într-o stare de stres și devin hiperexcitabile. Din aceste considerente, apare o ușoară durere, cu o durată de maximum câteva minute, la rece și la dulce - stimuli care, în mod normal, nu declanșează disconfort. Acest stadiu care precede inflamația este numit hiperemie preinflamatorie și se poate instala după o obturație recentă la care stratul de dentină rămas este subțire sau căldura emisă de instrumentarul rotativ nu a fost controlată cu răcire permanentă și pauze în cursul preparării cavității. În asemenea caz, se intervine pentru înlăturarea factorilor iritativi, se efectuează un coafaj pulpar indirect cu ciment oxid de zinc-eugenol pentru protecție, antisepsie și insensibilizare. Este singura etapă în care, sub tratament, pulpa are cele mai mari șanse de a reveni la parametrii săi normali de funcționare, în caz contrar complicându-se cu o formă cronică sau acută de inflamație.

Diagnosticul pulpitelor

Este absolut necesar ca medicul stomatolog să examineze și să ia în calcul toate datele clinice, paralel cu acuzele pacienților. Durerea fiind o manifestare subiectivă, pentru unii pacienți poate părea insuportabilă chiar dacă situația clinică denotă doar o preinflamație și invers. Datorită suprapunerii simptomelor, poate fi dificilă stabilirea diagnosticului, toate formele de pulpită trebuie diferențiate între ele, dar și cu o serie de afecțiuni cum ar fi parodontitele apicale, nevralgiile trigeminale, sinuzitele, migrena și altele. Prezentându-vă la medic, este important să detaliați toate caracteristicile durerii, începând cu momentul în care a debutat, localizarea, durata, dacă este sau nu continuă, dacă luați medicamente și în ce situații intensitatea scade sau crește.

Stabilirea corectă a cauzei pulpitei acute este primul pas în instituirea unui tratament adecvat, menit să îmbunătățească starea de sănătate, dar și să evite complicațiile ce pot fi destul de grave, având în vedere că infecția este localizată în teritoriul cranio-facial.