Dintii supranumerari reprezinta o anomalie caracterizata prin existenta unui numar mai mare de dinti (erupti sau situati intraosos) fata de numarul normal de dinti dintr-un anumit sector al arcadei.

Se utilizeaza si alti termeni ca:dinti suplimentari, pleiodontie sau meziodens – dinte supranumerar situat pe sau langa linia mediana.
Dintii supranumerari se pot dezvolta ca formatiuni total independente sau in legatura cu un dinte din seria normal ori cu alt dinte supranumerar.

Cand sunt sudati doi sau mai multi dinti, se foloseste termenul de dentes confusi, cand elementele dentare sunt de conformatii si dimensiuni diferite, si de dentes germinati, cand sunt uniti 2 dinti de dimensiuni si forma asemanatoare. Uneori, formatiunile supranumerare se dezvolta in interiorul altui dinte (dens in dente).

Dintii supranumerari nu opresc neaparat eruptia unui dinte permanent, insa pot provoca incluzia (retentia) unor dinti din seria normal.
Anodontiile reprezinta absenta unor dinti (pana la numarul total) ca rezultat al neformarii mugurilor dentari sau distructiei lor in stadiile incipiente de dezvoltare.

Cand lipsesc toti dintii dintr-o dentitie de pe un maxilar se numeste anodontie totala. Cand lipseste un numar limitat de dinti, anodontia este partiala, care, la randul ei, poate fi redusa (absenta a 1-2 dinti de pe o hemiarcada) sau intinsa.

Anodontia apare ca o manifestare a unei maladii de sistem – displazia ectodermala. In anodontiile subtotale, dintii existenti sunt, de regula, simetrici, uneori redusi de volum si atipici ca forma. Tulburarile functionale sunt severe si se manifesta in special la nivel masticator si fizionomic.

Anodontia partial intinsa intereseaza frecvent ambele arcade, cu o topografie de obicei simetrica.
Anodontia partial redusa este, de obicei, unidentara (in raport cu o hemiarcada) si intereseaza mai ales incisivii laterali superiori, incisivii centrali inferiori si premolarii II.